Majoritatea studiilor actuale demonstrează că cei care
au fost expuşi în primul an de viaţă la un animal de companie au
prezentat un risc mai mic de a dezvolta alergii la câini sau pisici
mai târziu în viaţă.
Într-un ultim studiu apărut luna aceasta în jurnalul
Clinical & Experimental Allergy, cercetătorii de la
Spitalul Henry Ford din Detroit au urmărit 566 de băieţi şi fete de
la naştere până la vârsta de 18 ani, colectând cu regularitate date
de la copiii din familiile care creşteau animale de companie în
casă. La sfârşitul studiului, cercetătorii au luat mostre de sânge
de la copii şi au testat subiecţii pentru alergii la câini sau
pisici.
Copiii care au crescut alături de pisici în primul an de
viaţă prezentau un risc de două ori mai scăzut la dezvoltarea unei
alergii la pisici decât cei care nu au avut animale de
companie. Un risc scăzut a fost descoperit şi la băieţii
care au trăit de mici cu câini în casă, deşi efectul nu a fost la
fel de puternic ca şi în cazul fetelor.
Cercetătorii au concluzionat că expunerea la vârste înaintate nu
face mare diferenţă. „Primul an de viaţă este o perioadă
critică din copilărie, în care expunerea la câini sau pisici
influenţează sensibilizarea la animale„, concluzionează
autorii studiului.
Un alt studiu publicat în The Journal of American Medical
Association în anul 2002, a ajuns la concluzia că „majoritatea
copiilor expuşi la doi sau mai mulţi câini, sau pisici, în primul
an de viaţă, au avut un risc scăzut de a dezvolta alergii la
acarieni, rugină şi păr de animale”.
Cercetătorii sugerează că expunerea la un câine sau la o pisică
în primul an de viaţă poate reduce riscul de a deveni alergici la
animale.
Sursa:
New York Times